Podul construit în 103-105 d.Ch. de celebrul arhitect Apollodor din Damasc, din ordinul împăratului Traian, este unul din vestigiile romane cele mai interesante ale României. După distrugerea lui în secolul al III-lea, au rămas doar picioarele podului situate pe cele două maluri, român și sârb. 

Construit într-un loc în care Dunărea este mai puțin largă și adâncă, podul avea inițial o lungime de 1134,9 m, o lărgime de 13,55 m, și o înălțime de 19 metri. Construcția lui a necesitat blocuri de piatră din carierele din regiune și lemn de stejar din pădurile care se întindeau spre malurile Dunării. Inaugurarea podului este reprezentată pe coloana traiană din Roma. După cucerirea Daciei de către romani, podul a fost preluat în paza orașului Drossera, ridicat în anul 124 d.Ch. la rang de „municipium” de către împăratul Hadrian, iar ulterior, în anul 193, la rang de „colonia” de Septimiu Sever. Podul a fost în mod progresiv distrus după retragerea romanilor din Dacia.